POVESTI - CEI TREI URSULETI

 

A fost o data. Au fost trei ursuleti, pe cel mare il chema Mandrila, iar pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale.
Nici unul dintre ei nu aveau casa si toata iarna tremurau de frig.
Intr-o vara, Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca o casa. Dupa ce au doborat un copac, au inceput sa-l taie in bucati.
In acea vreme, Mandrila, fratele lor mai mare, se plimba fluierind prin padure. Vazandu-si fratii, deodata se opri.
Coada-Scurta si Blana-Moale incercau fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac.

- Ha, ha, ha! neputinciosilor! rase Mandrila. Sa va arat eu cum se ridica un bustean. Si-l ridica cu mare usurinta.
- Vino, Mandrila, sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti.
Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. Mai la deal gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri.
- Da, asta este pe masura mea. Din cateva lovituri il voi dobori, gandi Mandrila.
Ramasi singuri, cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze.
Trecindu-le prin minte sa apuce amandoi de odata, izbutira sa ridice busteanul. Bucurosi, pornira sa cante.
Unde-i unul nu-i putere,
Unde-s doi puterea creste!

Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa.
Ingropara stalpi si batatorira pamantul in jur.
Sub mainile harnice ale ursuletilor, casuta se inalta vazind cu ochii. Cand fu aproape gata, cei doi ursuleti taiara ferestre luminoase.
In acest timp, Mandrila se chinuia singur sa taie copacul. Fratii mai mici venira sa-i dea o mana de ajutor.
- Hei, Mandrila, cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale, in timp ce Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului.
- Bine, nu vezi, raspunse Mandrila, incredintat ca trage singur de fierastrau.
- Ha, ha, ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului.
- Vino, mai bine sa lucram impreuna!
- Nu! eu voi lucra singur, mai bine si mai repede decat voi.
Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii.
Mandrila, singur muncea fara spor. Casa lui, asezata pe coasta dealului, se inalta greu.
In vale, insa, munca era pe sfarsite.
- Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor, se gandea Mandrila.
Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale, amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor.
Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda, hotari Mandrila.
Ursuletii isi dadura seama, cu groaza, ca grinda le va darama casuta.
- Nu va fie frica! o prind eu, le striga Mandrila, incercand sa-i linisteasca. Incercarile lui fura zadarnice.
Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta.
Intepenira bine o proptea in pamant. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri. Cei doi ursuleti rasuflara usurati.
Recunoscand-si greseala, Mandrila se apropie de cei doi ursuleti, cerand iertare.
A doua zi, Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici.
Cu puteri sporite, ursuletii terminara casa cat ai bate din palme, inainte de venirea iernii.
Cuibariti in casuta lor din padure, la adapost de viscol si ger, cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie.
Si astfel au trait multi ani de-a randul si daca ar mai fi, si azi ar mai trai.