POVESTI - CIUBOTICA CUCULUI

Iaca, asta s-a-ntamplat
Cand era pamintul lat
Si tantarul armasar.
Pe atuncea, asadar,
Stirici un sol craiesc
Ca-ntreg neamul pasaresc
E poftit, cu mic cu mare,
In zavoi, la o serbare.
Se porni o veselie
Si in munti, si in campie,
De se duce vestea-n lume
De atata ras si glume.

Pregatira fiecare
Strai frumos, cum altul n-are,
Cu altite si fireturi,
Si botine cu sireturi.
Cotofana-si cumparase
Haina neagra de matase
Si un sal de pus pe spate
Tot din borbote-nspumate;

Numai cucul, bun de gura,
Rupt de mult-alergatura,
Amarat, sedea pe-o craca,
Nestiind ce sa mai faca.
Colindase el degraba
Sa-si aleaga o podoaba,
Una mai de soi, vezi bine,
Nu cum are orisicine.
Peste tot zburase, dar
Se trudise in zadar.
Cum sedea pe craca lui
In desisul codrului,
Iata ca vazu trecand
Un pitic cu chipul bland,
Cu caciula cum au mosii
Si cu ciubotele rosii.
Tii, ce mandre ciubotele,
Nu s-au mai vazut ca ele
Si cusute, nu va mint,
Doar cu fire de argint.
“Ah, ce tare mult imi plac…
Ciubotele am sa-mi fac!”
Si zicand asa in gand,
Cucul se-ndrepta zburand
Catre Dealul Nucilor,
La cizmarul cucilor:
-Mestere, te stiu dibaci,
Repede, te rog sa-mi faci
Ciubotele cu arnici,
Cum se poarta la pitici,
Ciubotele galbioare,
Cum nu-s altele sub soare.
I-a raspuns razand cizmarul:
-Dibacie am cu carul
Numai vreme n-am, vezi tu!
Insa cucul, nu si nu,
Ca sa lase toate cele
Si sa-i faca ciubotele,
Ca el tare e grabit!
Mesterul s-a invoit,
Cucul a zburat in lunci
Si cizmarul, chiar atunci
A luat foarfeca si piele
Sa croiasca ciubotele.
N-apuca el sa le taie,
Hop si cucul in odaie:
-Hei, sunt gata? Le-ai cusut?
-Pai nici nu le-am inceput!
-Vezi atunci de ce mai stai,
Hai, grabeste-te, hai, hai!
-Mai incetisor cu graba,
Doara stii ca strica treaba.
Ai rabdare!
-Ba de fel,

Si iar pleaca cucu-n zbor,
Si iar vine:
-Uf, n-ai spor!
Pune fir mai lung in ac!

Mesterul lucra buimac…
Cucu-ntr-una, tura-vura,
Nu-i tacea o clipa gura
… Si asa trei zile-n sir!

Ciubotelele cu fir
Tocmai bune de-ncaltat.
Cucul, tare incantat,
Si le pune in picioare,
Dar.. sa vezi ce suparare,
Ca cizmarul, pare-mi-se,
Pe-amandoua le croise
Numai pe piciorul stang!
Si-asta nu c-a fost natang,
Dar de-atata cicaleala,
Tot lucrand la repezeala,
Fara voie a gresit
Si pe cuc l-a pagubit!
Cucul, uf, ce sa mai spui,
Vai de sufletelul lui!
Dupa ce a plans cu foc,
A luat ghetele in cioc
Si-nciudat pe sus zburand,
Le-a trantit jos pe pamant
Si-a plecat in crangul lui!

Pe costisea dealului
Ciubotelele-au cazut
Si in flori s-au prefacut
Galbene, cu trup verzui:
Ciubotica cucului!

La serbare, prin desis,
Cucul vine pe furis,
Ca-i descult si-i e rusine
Sa nu-l vada te miri cine.
Cand ospatul sta sa-nceapa
Lui ii lasa gura apa;
Oaspetii voiosi petrec,
El inghite doar in sec;
Dar cand muzica porneste,
Inima in piept ii creste
Si uitand de tot buclucu’
Canta-ntruna : Cu-cu! Cu-cu!