POVESTI - COADA SORICELULU

Cica intr-o vreme, hat,
Multa vreme indarat,
Casa unui soricel,
Un bordei ca vai de el,
Vechi si tare aplecat,
Iata ca s-a daramat.

Tii, sa vezi necazul lui,
Alt mai mare zici ca nu-i.
Sa faci altul, nu e greu,
Insa soricelul meu
Era lenes, lenes foc,
Cati o suta la un loc.
Totusi de un adapost
Trabuia sa-si faca rost,
Alt chip nu-i!
Si imbufnat,
Se apuca de sapat.

Sapa el, intr-una sapa,
Borta s-a lungit de-o schioapa
Incalzit e ca o plita
Si mustata-i e zburlita,
Are si un junghi in spate

Si de-abia, de-abia mai poate
Sa se tina pe picioare.
Uf si capul rau il doare!
Ba il doare, ce sa spui,
Chiar si varful nasului!
Gat-acum! Fie ce-o fi!
Maine, parca ce, nu-i zi?
O sa faca maine treaba,
Astazi vrea sa stea degeaba,
A muncit destul, ce vrei !
… Si se vara in bordei
Pan-a nu se face seara.
Doar codita sta afara,
Fiindca loc nu se gasea
In bordei si pentru ea!

Noaptea a trecut usor
Peste somnul tuturor
Dar spre ziua, deodata,

Picuri mici, cu pas de vata
Au cazut de sus, pic-pic…
Si cu fir de borangic
Ploaia a-nceput sa teasa
Lungi perdele de matasa,
Apa dulce pe ogoare,
Ca sa aiba fiecare,
Flori si ierburi, pomi si grane,
Si padurile batrane…
… Iar codita, subtirea,
Tot din brazda rasarea.
(Ploaia cum putea sa stie
Ca-i o borta colo-n glie)
Astfel, se porni pe treaba
Si uda codita-n graba
De simti biet soricel
Ca s-a dezlipit de el
De atata inmuiat!
Se intoarse speriat
Si-o vazu prinzand in tina
Fire mici de radacina.

…

…De atunci, pe camp, spre vara
Intalnesti o ierbusoara
Cenusie si lucioasa,
Cu blanita matasoasa.
Ba samanta ei s-a dus
Sus la deal, la munte sus
Orisiunde-s soricei.
Si culegi acum de vrei,
In largul muncelului,
Coada soricelului!
Iar fartatul cu pricina
Nu si-a mai gasit hodina
Pana ce, dintr-o nojita
Isi facu alta codita,
Ca-i era rusine tare
Sa nu afle oarecare
Si sa spuna la copii
Ceea ce va povestii.